ART:1080 - Personalităţi din Panteonul Jimboliei - Versionsgeschichte

Herwig: Querverlinkungen Hatzfeld/Jimbolia vereinheitlicht

2026-08-25T17:24:49Z

Querverlinkungen Hatzfeld/Jimbolia vereinheitlicht

Herwig am 2. September 2016 um 13:29 Uhr

2016-09-02T13:29:37Z

← Nächstältere Version		Version vom 2. September 2016, 15:29 Uhr
Zeile 29:		Zeile 29:
	\|ISBN =978-973-108-390-2		\|ISBN =978-973-108-390-2
	}}		}}
			[[FILE:ART_1080_1.jpg\|thumb\|right\|Anunl 1969, Inaugurarea Casei memoriale Stefan Jäger. Scriitorul Franyo Zoltan taie panglinca.]]
			[[FILE:ART_1080_2.jpg\|thumb\|right\|Portretul pictorului]]
			[[FILE:ART_1080_3.jpg\|thumb\|right\|Lucrare în lemn cu bustul lui St. Jäger executată de sculptorul jimbolian Peter Berberich.]]
	Pe pictorul [[Stefan Jäger]] 1-am cunoscut după ce depășise venerabila vârstă de 80 de ani, ocazional, la ''Cantina 11 Iunie'' (situată în str. V.I.Lenin, nr.6, azi Liviu Rebreanu), unde serveam deseori masa de prânz. Deoarece nu era o persoană comunicativă, încercările mele de a închega o conversație cu el au eșuat. Atunci, în mod eronat, l-am considerat un mizantrop, om care preferă singurătatea și se izolează de semenii săi. Din acest motiv, nu am intrat nicicând în atelierul său de pictură, deși eram tentat să o fac, ori de câte ori mergeam la atelierul de pictat firme aparținând ''Cooperativei meșteșugărești'' ''Viitorul'' care se afla în aceeași curte (clădire demolată înainte de a se construi muzeul care îi poartă numele). Acolo mai locuiau încă două famiIii. Adesea apelam la serviciile celor doi pictori de firme (Tötz senior și junior) care executau la comandă afișe sau materiale de propagandă vizuală pentru instituția la care lucram. De la ei am primit primele informații cu privire la marele artist, primul jimbolian decorat în perioada guvernării comuniste sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.<br/>		Pe pictorul [[Stefan Jäger]] 1-am cunoscut după ce depășise venerabila vârstă de 80 de ani, ocazional, la ''Cantina 11 Iunie'' (situată în str. V.I.Lenin, nr.6, azi Liviu Rebreanu), unde serveam deseori masa de prânz. Deoarece nu era o persoană comunicativă, încercările mele de a închega o conversație cu el au eșuat. Atunci, în mod eronat, l-am considerat un mizantrop, om care preferă singurătatea și se izolează de semenii săi. Din acest motiv, nu am intrat nicicând în atelierul său de pictură, deși eram tentat să o fac, ori de câte ori mergeam la atelierul de pictat firme aparținând ''Cooperativei meșteșugărești'' ''Viitorul'' care se afla în aceeași curte (clădire demolată înainte de a se construi muzeul care îi poartă numele). Acolo mai locuiau încă două famiIii. Adesea apelam la serviciile celor doi pictori de firme (Tötz senior și junior) care executau la comandă afișe sau materiale de propagandă vizuală pentru instituția la care lucram. De la ei am primit primele informații cu privire la marele artist, primul jimbolian decorat în perioada guvernării comuniste sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.<br/>
	Azi regret că nu am profitat de oportunitatea de a fi contemp0ran cu o asemenea personalitate artistică și nu am achiziționat nici u tablou de-al său. Pe atunci gândeam la fei ca toate familiile tinere, cu venituri modeste, care aveau alte priorități decât să-și cheltuiască banii pe tablouri (nu aveam nici măcar o locuință proprietate personală). Ulterior, după ce m-am integrat în comunitate, aveam să pătrund în tainele vieții și activității artistului, și aceasta se datorează unor distinși jimbolieni, etnici germani, prof. Hans Karl Gross și prof. Hans Schulz, ultimul publicând, în anul 1999, o lucrare monografică în limba română.<br/>		Azi regret că nu am profitat de oportunitatea de a fi contemp0ran cu o asemenea personalitate artistică și nu am achiziționat nici u tablou de-al său. Pe atunci gândeam la fei ca toate familiile tinere, cu venituri modeste, care aveau alte priorități decât să-și cheltuiască banii pe tablouri (nu aveam nici măcar o locuință proprietate personală). Ulterior, după ce m-am integrat în comunitate, aveam să pătrund în tainele vieții și activității artistului, și aceasta se datorează unor distinși jimbolieni, etnici germani, prof. Hans Karl Gross și prof. Hans Schulz, ultimul publicând, în anul 1999, o lucrare monografică în limba română.<br/>

Herwig am 2. September 2016 um 13:18 Uhr

2016-09-02T13:18:21Z

← Nächstältere Version		Version vom 2. September 2016, 15:18 Uhr
Zeile 62:		Zeile 62:
	<br/>		<br/>
	Decembrie 2009.<br/>		Decembrie 2009.<br/>
	<br/>		<br style="clear:both"/>
			==PDF-Datei des Artikels==
			* {{pdf\|ART_1080.pdf\|Buch}}
	[[Kategorie:Kurzbiografie]]		[[Kategorie:Kurzbiografie]]
	[[Kategorie:Einschätzungen]]		[[Kategorie:Einschätzungen]]

Nikolaus am 16. August 2016 um 06:06 Uhr

2016-08-16T06:06:10Z

← Nächstältere Version		Version vom 16. August 2016, 08:06 Uhr
Zeile 64:		Zeile 64:
	<br/>		<br/>
	[[Kategorie:Kurzbiografie]]		[[Kategorie:Kurzbiografie]]
	[[Kategorie:~~Einschätzung~~]]		[[Kategorie:Einschätzungen]]

Nikolaus am 15. August 2016 um 14:34 Uhr

2016-08-15T14:34:38Z

Änderungen zeigen

Nikolaus am 15. August 2016 um 09:43 Uhr

2016-08-15T09:43:50Z

← Nächstältere Version		Version vom 15. August 2016, 11:43 Uhr
Zeile 29:		Zeile 29:
	\|ISBN =978-973-108-390-2		\|ISBN =978-973-108-390-2
	}}		}}
			Pe pictorul [[Stefan Jäger]] 1-am cunoscut după ce depășise venerabila vârstă de 80 de ani, ocazional, la ''Cantina 11 Iunie'' (situată în str. V.I.Lenin, nr.6, azi Liviu Rebreanu), unde serveam deseori masa de prânz. Deoarece nu era o persoană comunicativă, încercările mele de a închega o conversație cu el au eșuat. Atunci, în mod eronat, l-am considerat un mizantrop, om care preferă singurătatea și se izolează de semenii săi. Din acest motiv, nu am intrat nicicând în atelierul său de pictură, deși eram tentat să o fac, ori de câte ori mergeam la atelierul de pictat firme aparținând ''Cooperativei meșteșugărești'' ''Viitorul'' care se afla în aceeași curte (clădire demolată înainte de a se construi muzeul care îi poartă numele). Acolo mai locuiau încă două famiIii. Adesea apelam la serviciile celor doi pictori de firme (Tötz senior și junior) care executau la comandă afișe sau materiale de propagandă vizuală pentru instituția la care lucram. De la ei am primit primele informații cu privire la marele artist, primul jimbolian decorat în perioada guvernării comuniste sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.<br/>
			Azi regret că nu am profitat de oportunitatea de a fi contemp0ran cu o asemenea personalitate artistică și nu am achiziționat nici u tablou de-al său. Pe atunci gândeam la fei ca toate familiile tinere, cu venituri modeste, care aveau alte priorități decât să-și cheltuiască banii pe tablouri (nu aveam nici măcar o locuință proprietate personală). Ulterior, după ce m-am integrat în comunitate, aveam să pătrund în tainele vieții și activității artistului, și aceasta se datorează unor distinși jimbolieni, etnici germani, prof. Hans Karl Gross și prof. Hans Schulz, ultimul publicând, în anul 1999, o lucrare monografică în limba română.<br/>
			În semn de omagiu și recunoștință pentru activitatea acestei proeminente personalități, voi încerca să răspund la o întrebare firească, simplă și cu anumite riscuri, deoarece mă voi folosi de date din lucrările altora: '''cine a fost [[Stefan Jäger]]?'''<br/>
			S-a născut la 28 mai 1877, în comuna [[Cenei]]. Părinții săi se
			iiinneau Franz si Magdalena Jäger. Stefan, al doilea copil din aceastä Inmilie, urmeazä cursurile Scolii romano-catolice din satul natal, ilupä care, in anul 1889, se inscrie la scoala particularä cu limba de puclare germanä, „Franz Wiesners"d\n Timisoara, pe care o terminä dupä 4 ani. Acolo este obligat sä inveje si limba maghiarä, ca urmare .1 apartenentei Banatului la fostul Imperiu Austro-Ungar. In urmätorii lim ani continuä studiile medii la Szeged, in Ungaria si este indemnat ilr cätre unul dintre profesorii säi, Oberdorf, sä-si completeze studiile k artä la Budapesta. Astfei, intre anii 1895-1899 urmeazä cursurile Kolii Regale de Artä din capitala Ungariei, avändu-i ca profesori pe Irekely si Ballo, personalitäti proeminente ale inväpämäntului artistic ihn acea vreme.
			Pentru a-si dobändi o profesie complementarä, care sä-i asigure i-Msicnta dupä terminarea studiilor, urmeazä in paralel si Preparandia pentru invätätori din acelasi oras. Desi au fost perioade din viata sa in i.nc pictura nu i-a asigurat nici mäcar strictul necesar supravietuirii, pictorul nu si-a trädat vocatia pentru artä, nu a apelat la profesia de dascäl pentru care se pregätise in anii exaltati ai tinerepi.
			Ca multi alti tineri plecati la studii departe de pärinp, si Stefan a liccut prin momente critice. Strämtorat de penuria pecuniarä, s-a angajat M preparator pentru copiii grofului Szeky, iar cu simbria cästigatä si-a procurat materiale pentru picturä, cät despre hranä... mereu a indurat Foame.
			Dupä terminarea studiilor de specialitate, timp de cäpva ani, II rämas in Budapesta. La inceput a lucrat pentru un comerciant de nitä, pe nume Almassy, apoi a devenit artist liber-profesionist. In acea pcrioadä a pictat naturä staticä, portrete, lucräri cu caracter religiös si a läcut cälätorii de studii in Austria, Germania si Italia.
			In anul 1901, a avut loc un eveniment tragic in familia sa: ii moare tatäl.
			Pe la jumätatea primului deceniu al secolului XX, tänärul artist Itvine in Banat si continuä sä picteze, mai ales la comandä, pentru oameni instärip.
			Prima lucrare pe care aexecutat-o lacererea comunitätii svabiltif din Cärpinis avea ca subiect colonizarea. Aceasta a lost terminatä in anul 1906. Spre surprinderea autorului, la vederca tabloului. cä\|iv\| conationali, oameni de vazä in aceasta comunä, au emis pärerea M personajele nu poartä costume originale, identice cu eele ale colonislilor svabi veniti de pe alte meleaguri. Avänd incredere in perspeetiva dl maturizare artisticä a plastieianului, conationalii au decis sä-i finant,e(B o cälätorie de documentare in Germania, la locurile de bastinä alt svabilor, pentru a studia portul populär din landul respectiv.
			Asa s-a näscut ideea unei chete publice pentru strängerea d\| coroane. Pentru realizarea acesteia a fost insärcinat invätätorul Simmn Kreppel din Cärpinis. S-au adunat 4500 de coroane. cchivalenlul pretului de atunci a patru vagoane si jumätate de grau, din cari 2000 de coroane proveneau din donatia fäcutä de Johann Wal/J\| conducätorul unei bänci pentru tärani din aeeeasi localitate. Pentru i i acest demers al cärpinisenilor sä aibä o finalitate, unul dintre cetä\|enll cei mai bogaU din Cärpinisul acelor vremuri, Adam Röser, a comaiulwl un tablou despre colonizarea svabilor in Banat.
			A urmat eälätoria in Germania, iar dupä 4 ani de muncä asidiiÄ, in 1910, la o expozitie a täranilor si mestesugarilor din Cärpinis, \|\| expune tabloul „Colonizarea $vabilor in sud-estul Europei". Estü 0 lucrare monumentalä, un triptic cu subiect istoric, despre care exegoil au scris multe pagini favorabile.
			In anul 1910, probabil atras de situatia prosperä a localitrt\|l\| in care un pictor ar fi putut duce un trai cu mai putine griji pentni asigurarea existentei, s-a stabilit definitiv in Hatzfeld (astäzi Jimboha) Aici a continuat sä lucreze pentru negustorul Almassy din Budapest*, legäturä creatä incä de la absolvirea $colii Regale de Artä, dar a efecliml si lucräri pentru care nu avea comenzi.
			Izbucnirea Primului Räzboi Mondial, face sä stagno^ activitatea sa artisticä. Tänärul Jäger a fost incorporat in armalK Imperiului si trimis pe front cu trupele de asalt din Serbia, Transilvaiii l si Italia. Din cei 4 ani cät a durat räzboiul, dupä cum afirmä biogr*\|\|
			lAi. nu se cunosc decät douä tablouri: unui despre o bisericä incendiatä (i \| elälalt cu un peisaj muntos din Balcani.
			Revenit de pe front, in anul 1918, rämäne si creeazä in Jimbolia, in pictor liber-profesionist. Cäteva dintre creatiile sale realizate Tn ■rioada cät localitatea a apartinut de Regatul Serbiei au Tntrat Tn kiNesia unor colectionari din acest spatiu. Descoperirea lor integralä, I» iiiru a fi catalogate, a produs greutäti inerente Tn munca pasionatilor 1i uperatori. Unii cercetätori considerä cä acesti ani, la care se adaugä ■I de combatant pe front, constituie o perioadä mai putin cunoscutä. Moartea mamei sale, in anul 1927, 1-a afectat puternic. In i are an i-a comemorat ziua de nastere Tn prezenta unui sal pe care i-1 iiiluscse Tn dar din cälätoriile pe meleaguri europene.
			In decursul vietii sale marcate de lipsuri materiale a creat muhe lucräri, majoritatea la comandä, care astäzi se aflä in proprietate fcflvatä. Cei 48 de ani träiti in Jimbolia, mai mult de jumätate din \ i.i\|a, nu i-au adus satisfactii pe mäsura sträduintelor si a jertfei sale pe lilurul artei. In perioada interbelicä a participat la doar douä expozitii: lliin in anul 1930, cu lucräri personale, la Becicherecul Mic si alta, la Jimbolia, in 1936, in cadrul Asociatiei Pictorilor $vabi, impreunä cu nl\|i I plasticieni.
			Atät in vremea celui de al Doilea Räzboi Mondial, cät si In perioada postbelicä, viata sa a fost un calvar, marcat mercu de 11 entuarea lipsurilor materiale. Uneori era nevoit sä picteze pe placaj, Im lucrärile nu i se cumpärau, suferind de foame si frig. Autoritätile BCale de atunci nu au manifestat interes pentru a-i acorda sprijin ■tterial, asa cum i s-ar fi cuvenit unui mare artist cu care orasul se iii.uHlreste in zilele noastre. La indemnul unor prieteni, s-a adresat unei Else de pensii pentru liber-profesionisti din Timisoara care i-a acordat im ajutor material. Pänä sä sc aboneze la cantina orasului, servea masa k piänz la diferite familii, care il invitau din milä. Nu avea nici bani Nntru taxele pe care le datora administratiei locale. Ca sä-si onoreze 1 cste obligatii, a fost nevoit sä ofere lucräri de-ale sale unor slujbasi in slatului.

			Dupä terminarea tabloului „Ziua recoltci in Banal", comaiulnl de Szekler, directorul Teatrului de Stat German din Timisoara, la implinirea värstei de 80 de ani, a fost decorat cu „ Ordinul Muncii c/affl a ll-a". Asta se intämpla cu 5 ani inainte de trecerea sa in lumea ilo dincolo.
			Aincetat din viatä la data de 16 martie 1962, läsänd pe sevalot, neterminate, tabloul „Portretul unei (igänci" si o acuarelä „Drumul cärufei prin lanul de grau". L-au condus pe ultimul drum cunoscu\|\| si pufinii prieteni rämasi in via{ä, iar inhumarea a avut loc in cimitirul romano-catolic din orasul Jimbolia. Chipul si faptele sale au rämas » memoria comunitätii, iar recunostinja pentru meritele ilustrului artisti venit treptat, pe intinderea mai multor decenii.
			Administratia localä a dat numele säu unei sträzi (ceva null la margine de oras), iar la inifiativa unor intelectuali de marcä (Hann Brauner, Karl Hans Gross si Hans Schulz), la 31 mai 1969, in foslul atelier al pictorului, s-a inaugurat Casa memorialä ,,Stefan Jägei*\ Ulterior, cu sprijinul ,, Organ izafiei Svabilor Bänäfeni din Germania si sponsorizarea Ministerului Culturii din Landul Bavaria (Germanil se construieste längä acest atelier (1994-1996) un nou läcas care int in circuitul cultural la 4 aprilie 1996, ca institutie de sine stätätoare, i profil muzeistic, al cärui prim custode a fost numit regretatul profesc Hans Schulz. In curtea acestui edificiu se aflä si bustul pictorului, ca i prinos de recunostintä adus de urmasi.
			Pe mäsura trecerii timpului, prin contributia unor critici de ar jurnalisti sau intelectuali pasionati de artele plastice, viaja si opera In Stefan Jäger a putut fi cunoscutä de un public tot mai numeros. Prir expozijie comemorativä cu lucräri din colectii private s-a organia la Muzeul Banatului din Timisoara, in anul 1967. Au urmat mt altele, in Jimbolia, mai multe orase din Germania si chiar in comui bänäteanä Bacova (in 1986), cu prilejul särbätoririi a 200 de ani de atestarea documentarä a localitäfii.
			Prima monografie Stefan Jäger apare in anul 1972, Editura Kriterion, sub semnätura timisorencei Annemarie Podlipny-Hehn. In anul 1991, regretatul profesor jimbolian, Karl Hans Gross publicä, in limba germanä, cartea „Stefan Jäger, pictorul qesului fatal". Impresionanta lucrare monograficä are 444 de pagini cu *> I de reproduceri in culori si 120 Tn alb-negru. Profesorii Hans si Maria Ichulz redacteazä o monografie despre viaja si opera renumitului pictor limholian pe care o publicä in anul 1999, la Editura Marineasa din I imisoara, oferind publicului iubitor de artä si necunoseätor al limbii krmane, un mijloc de informare de mare interes.
			Trebuie sä mai remarcäm cä Tn domeniul editorial, ineepänd cu ■Uli 1968, in {arä sau sträinätate, s-au tipärit si diverse calendare cu H'pioduceri din opera pictorului jimbolian.
			Intre manifestärile omagiale sau comemorative, mai ales din ullimele douä decenii, organizate de veritabili admiratori ai operei lui Jllger, la sediul muzeului local sau in alte localitäp! din tarä si sträinätate, im loc de seamä 1-au avut expozitiile sau simpozioanele.
			Personalitatea sa artisticä s-a format treptat, de-a lungul unei lingi perioade de cäutäri, de asiduä muncä de cercetare si cunoastere I valorilor artei universale, de Tnsusire si perfeejionare a unor tchnici, kocedee si strueturi compozitionale. Doi dintre distinsii jimbolieni kre se numärä printre exegetii pictorului, Hans si Maria Schlz, au kropus o periodizare a creatiei sale, in Monografia mentionatä mai sus. t iiäm:
			„Excluzänd anii de invätäturä, am putea delimita o primä clapä care Tncepe cu lucrul pentru negustorul Almassy si se incheie cu Bcecutarea pentru comunitatea din Cärpinis a tripticului Colonizarea wabilor din sud-estul Europei, cänd pictorul se simte atras de noile nirente Tn artä. Predominä clar-orbscurul, de care se simte atras si In perioada 1910-1916, cänd picteazä mai ales portrete. Aceasta o tonsideräm a doua etapä Tn opera pictorului, cänd a fost influentat de nila germanä, de stilul pictorului Albrecht Dürer.
			in procesul de cristalizare a stilului si a personalitätii artistice, b influentä deosebitä au avut-o impresionistii, influentä care se uisializeazä, intre altele, prin predilectia pentru tusele de culoare
			juxtapuse care Jnlocuiesc procedeul valora^iei, prin redarea efecteM de luminä si umbrä, prin extraordinara luminare a paletei si prin surprinderea omului in miscare in cadrul natural. Aceastä perioadä $ consideräm a treia etapä in creatia lui Stefan Jäger."
			Maestrul si-acuceritprin lucrärile sale un loc de seamä in galerin artei plastice romänesti, ceea ce ii conferä titlul de cel mai mare pictof jimbolian al tuturor timpurilor. Estimärile cu privire la dimensiunilo operei sale fäcute imediat dupä trecerea in nefiintä s-au dovedit a Ii limitate. Prin anii saizeci se credea cä artistul a läsat o mostenire dl cäteva sute de lucräri. Prin asiduitatea muncii plinä de däruire a unor conationali de-ai säi, astäzi se cunosc de trei ori mai multe, iar ac\|iunJ de cercetare nu poate fi consideratä ca fiind incheiatä. Meritul cel mfl mare in aceastä aventurä de a-1 repune in drepturi pe autor ii reveni ilustrului dr. Peter Fraunhoffer. In arhiva sa se aflä inventariate pesto 2000 de lucräri care apartin unor colectionari din diverse täri europenfl precum si de pe alte continente.
			Titanii picturii universale s-au afirmat si prin lucräri cu subiejl religiös, prin capodoperele din interiorul unor renumite läcasuri de cull, Din opera pictorului jimbolian existä doar douä tablouri inrämate cari se pästreazä la Biserica romano-catolicä Sfäntul Mihai din cartierul Futok

			Omagiind opera lui Stefan Jäger, ar fi nedrept sä nu ammlim si existenja altor mari artisti, contemporani cu el, care s-au afirmJ in sträinätate. Alti doi pictori, originari din Jimbolia, Josef si Rudoll (alias Rezsö) Burghard-Zsombolya s-au stabilit in Ungaria. Ultiinul, dupä ce a studiat la Milano, Roma, Paris si Londra, a devenit profesof la Academia de Belle Arte din Budapesta. Picturile sale sunt expuse l\| Galeria de Artä din capitala Ungariei.

			Decembrie 2009.

Nikolaus am 15. August 2016 um 08:38 Uhr

2016-08-15T08:38:34Z

← Nächstältere Version		Version vom 15. August 2016, 10:38 Uhr
Zeile 1:		Zeile 1:
	{{DISPLAYTITLE:~~Personalităţi din Panteonul Jimboliei~~}}		{{DISPLAYTITLE:Stefan Jäger}}

	{{Infobox Bibliografie		{{Infobox Bibliografie
	\|Artikelnummer =1080		\|Artikelnummer =1080
	\|Cover =ART_1080.jpg		\|Cover =ART_1080.jpg
	\|Autor =		\|Autor =Dragomir Ciobanu
	\|Autor2 =		\|Autor2 =
	\|Autor3 =		\|Autor3 =
	\|Titel_Artikel =~~Personalităţi din Panteonul Jimboliei~~		\|Titel_Artikel =Stefan Jäger
	\|Untertitel_Artikel =		\|Untertitel_Artikel =
	\|Publikation =		\|Publikation =Buch
	\|Publikation_Titel =		\|Publikation_Titel =Personalităţi din Panteonul Jimboliei
	\|Publikation_Untertitel =		\|Publikation_Untertitel =Oameni de seamă pe care i-am cunoscut
	\|Reihe =		\|Reihe =
	\|Band =		\|Band =I
	\|Herausgeber =		\|Herausgeber =
	\|Verlag =		\|Verlag =Artpress
	\|Druckerei =		\|Druckerei =
	\|Erscheinungsort =		\|Erscheinungsort =Timișoara
	\|Jahr =		\|Jahr =2011
	\|Jahrgang =		\|Jahrgang =
	\|Ausgabe =		\|Ausgabe =
Zeile 26:		Zeile 26:
	\|Datum =		\|Datum =
	\|Seite =		\|Seite =
	\|Seiten =		\|Seiten =212
	\|ISBN =		\|ISBN =978-973-108-390-2
	}}		}}

Herwig: Die Seite wurde neu angelegt: „{{DISPLAYTITLE:Personalităţi din Panteonul Jimboliei}} {{Infobox Bibliografie |Artikelnummer =1080 |Cover =ART_10…“

2016-08-12T11:05:50Z

Die Seite wurde neu angelegt: „{{DISPLAYTITLE:Personalităţi din Panteonul Jimboliei}} {{Infobox Bibliografie |Artikelnummer =1080 |Cover =ART_10…“

Neue Seite

{{DISPLAYTITLE:Personalităţi din Panteonul Jimboliei}}

{{Infobox Bibliografie
|Artikelnummer =1080
|Cover =ART_1080.jpg
|Autor =
|Autor2 =
|Autor3 =
|Titel_Artikel =Personalităţi din Panteonul Jimboliei
|Untertitel_Artikel =
|Publikation =
|Publikation_Titel =
|Publikation_Untertitel =
|Reihe =
|Band =
|Herausgeber =
|Verlag =
|Druckerei =
|Erscheinungsort =
|Jahr =
|Jahrgang =
|Ausgabe =
|Nummer =
|Folge =
|Heft =
|Datum =
|Seite =
|Seiten =
|ISBN =
}}

← Nächstältere Version		Version vom 25. August 2026, 19:24 Uhr
Zeile 44:		Zeile 44:
	Așa s-a născut ideea unei chete publice pentru strângerea de coroane. Pentru realizarea acesteia a fost însărcinat învățătorul Simion Kreppel din [[Cărpiniș]]. S-au adunat 4500 de coroane, echivalentul prețului de atunci a patru vagoane și jumătate de grâu, din care 2000 de coroane proveneau din donația făcută de Johann Walzer conducătorul unei bănci pentru țărani din aeeeași localitate. Pentru ca acest demers al cărpinișenilor să aibă o finalitate, unul dintre cetățenii cei mai bogați din Cărpinișul acelor vremuri, [[Adam Röser]], a comandat un tablou despre colonizarea șvabilor 1in Banat.<br/>		Așa s-a născut ideea unei chete publice pentru strângerea de coroane. Pentru realizarea acesteia a fost însărcinat învățătorul Simion Kreppel din [[Cărpiniș]]. S-au adunat 4500 de coroane, echivalentul prețului de atunci a patru vagoane și jumătate de grâu, din care 2000 de coroane proveneau din donația făcută de Johann Walzer conducătorul unei bănci pentru țărani din aeeeași localitate. Pentru ca acest demers al cărpinișenilor să aibă o finalitate, unul dintre cetățenii cei mai bogați din Cărpinișul acelor vremuri, [[Adam Röser]], a comandat un tablou despre colonizarea șvabilor 1in Banat.<br/>
	A urmat călătoria î Germania, iar după 4 ani de muncă asiduă, în 1910, la o expoziție a țăranilor și meșteșugarilor din [[Cărpiniș]], se expune tabloul „[[WK:0376\|Colonizarea șvabilor în sud-estul Europei]]". Este o lucrare monumentală, un triptic cu subiect istoric, despre care exegeții au scris multe pagini favorabile.<br/>		A urmat călătoria î Germania, iar după 4 ani de muncă asiduă, în 1910, la o expoziție a țăranilor și meșteșugarilor din [[Cărpiniș]], se expune tabloul „[[WK:0376\|Colonizarea șvabilor în sud-estul Europei]]". Este o lucrare monumentală, un triptic cu subiect istoric, despre care exegeții au scris multe pagini favorabile.<br/>
	În anul 1910, probabil atras de situația prosperă a localități în care un pictor ar fi putut duce un trai cu mai puține griji pentni asigurarea existenței, s-a stabilit definitiv în Hatzfeld (astăzi Jimboha). Aici a continuat să lucreze pentru negustorul Almassy din Budapesta, legătură creată încă de la absolvirea Școlii Regale de Artă, dar a efectuat și lucrări pentru care nu avea comenzi.<br/>		În anul 1910, probabil atras de situația prosperă a localități în care un pictor ar fi putut duce un trai cu mai puține griji pentni asigurarea existenței, s-a stabilit definitiv în [[Jimbolia\|Hatzfeld]] (astăzi Jimboha). Aici a continuat să lucreze pentru negustorul Almassy din Budapesta, legătură creată încă de la absolvirea Școlii Regale de Artă, dar a efectuat și lucrări pentru care nu avea comenzi.<br/>
	Izbucnirea Primului Război Mondial, face să stagneze activitatea sa artistică. Tânărul [[Stefan Jäger\|Jäger]] a fost încorporat în armata Imperiului și trimis pe front cu trupele de asalt din Serbia, Transilvania și Italia. Din cei 4 ani cât a durat războiul, după cum afirmă biografii săi. nu se cunosc decât două tablouri: unul despre o biserică incendiată și celălalt cu un peisaj muntos din Balcani.<br/>		Izbucnirea Primului Război Mondial, face să stagneze activitatea sa artistică. Tânărul [[Stefan Jäger\|Jäger]] a fost încorporat în armata Imperiului și trimis pe front cu trupele de asalt din Serbia, Transilvania și Italia. Din cei 4 ani cât a durat războiul, după cum afirmă biografii săi. nu se cunosc decât două tablouri: unul despre o biserică incendiată și celălalt cu un peisaj muntos din Balcani.<br/>
	Revenit de pe front, în anul 1918, rămâne și creează în [[Jimbolia]], ca pictor liber-profesionist. Câteva dintre creațiile sale realizate în perioada cât localitatea a aparținut de Regatul Serbiei au întrat în posesia unor colecționari din acest spațiu. Descoperirea lor integrală, pentru a fi catalogate, a produs greutăți inerente în munca pasionaților recuperatori. Unii cercetători consideră că acești ani, la care se adaugă cei de combatant pe front, constituie o perioadă mai puțin cunoscută.<br/>		Revenit de pe front, în anul 1918, rămâne și creează în [[Jimbolia]], ca pictor liber-profesionist. Câteva dintre creațiile sale realizate în perioada cât localitatea a aparținut de Regatul Serbiei au întrat în posesia unor colecționari din acest spațiu. Descoperirea lor integrală, pentru a fi catalogate, a produs greutăți inerente în munca pasionaților recuperatori. Unii cercetători consideră că acești ani, la care se adaugă cei de combatant pe front, constituie o perioadă mai puțin cunoscută.<br/>
Zeile 53:		Zeile 53:
	A încetat din viață la data de 16 martie 1962, lăsând pe șevalot, neterminate, tabloul „''Portretul unei țigănci''" și o acuarelă „''Drumul căruței prin lanul de grâu''". L-au condus pe ultimul drum cunoscuți și puținii prieteni rămași în viață, iar înhumarea a avut loc în cimitirul romano-catolic din orașul [[Jimbolia]]. Chipul și faptele sale au rămas în memoria comunității, iar recunoștința pentru meritele ilustrului artist a venit treptat, pe întinderea mai multor decenii.<br/>		A încetat din viață la data de 16 martie 1962, lăsând pe șevalot, neterminate, tabloul „''Portretul unei țigănci''" și o acuarelă „''Drumul căruței prin lanul de grâu''". L-au condus pe ultimul drum cunoscuți și puținii prieteni rămași în viață, iar înhumarea a avut loc în cimitirul romano-catolic din orașul [[Jimbolia]]. Chipul și faptele sale au rămas în memoria comunității, iar recunoștința pentru meritele ilustrului artist a venit treptat, pe întinderea mai multor decenii.<br/>
	Administrația locală a dat numele său unei străi (ceva mai la margine de oraș), iar la inițiativa unor intelectuali de marcă (Hans Brauner, Karl Hans Gross și Hans Schulz), la 31 mai 1969, în foslul atelier al pictorului, s-a inaugurat ''Casa memorială ,,Stefan Jäger"''. Ulterior, cu sprijinul ,,''Organizației Șvabilor Bănățeni din Germania'' și sponsorizarea Ministerului Culturii din Landul Bavaria (Germania) se construiește lângă acest atelier (1994-1996) un nou lăcaș care intră în circuitul cultural la 4 aprilie 1996, ca instituție de sine stătătoare, cu profil muzeistic, al cărui prim custode a fost numit regretatul profesor Hans Schulz. In curtea acestui edificiu se află și bustul pictorului, ca un prinos de recunoștință adus de urmași.<br/>		Administrația locală a dat numele său unei străi (ceva mai la margine de oraș), iar la inițiativa unor intelectuali de marcă (Hans Brauner, Karl Hans Gross și Hans Schulz), la 31 mai 1969, în foslul atelier al pictorului, s-a inaugurat ''Casa memorială ,,Stefan Jäger"''. Ulterior, cu sprijinul ,,''Organizației Șvabilor Bănățeni din Germania'' și sponsorizarea Ministerului Culturii din Landul Bavaria (Germania) se construiește lângă acest atelier (1994-1996) un nou lăcaș care intră în circuitul cultural la 4 aprilie 1996, ca instituție de sine stătătoare, cu profil muzeistic, al cărui prim custode a fost numit regretatul profesor Hans Schulz. In curtea acestui edificiu se află și bustul pictorului, ca un prinos de recunoștință adus de urmași.<br/>
	Pe măsura trecerii timpului, prin contribuția unor critici de artă jurnaliști sau intelectuali pasionați de artele plastice, viața și opera lui [[Stefan Jäger]] a putut fi cunoscută de un public tot mai numeros. Prima expoziție comemorativă cu lucrări din colecții private s-a organizat la ''Muzeul Banatului din Timișoara'', în anul 1967. Au urmat multe altele, în Jimbolia, mai multe orașe din Germania și chiar în comuna bănățeană Bacova (în 1986), cu prilejul sărbătoririi a 200 de ani de atestarea documentară a localității.<br/>		Pe măsura trecerii timpului, prin contribuția unor critici de artă jurnaliști sau intelectuali pasionați de artele plastice, viața și opera lui [[Stefan Jäger]] a putut fi cunoscută de un public tot mai numeros. Prima expoziție comemorativă cu lucrări din colecții private s-a organizat la ''Muzeul Banatului din Timișoara'', în anul 1967. Au urmat multe altele, în [[Jimbolia]], mai multe orașe din Germania și chiar în comuna bănățeană Bacova (în 1986), cu prilejul sărbătoririi a 200 de ani de atestarea documentară a localității.<br/>
	Prima monografie [[Stefan Jäger]] apare în anul 1972, la Editura Kriterion, sub semnătura timișorencei Annemarie Podlipny-Hehn. În anul 1991, regretatul profesor jimbolian, Karl Hans Gross publică, în limba germană cartea „''Stefan Jäger, pictorul șesului natal''". Impresionanta lucrare monografică are 444 de pagini cu 51 de reproduceri în culori si 120 în alb-negru. Profesorii Hans și Maria Schulz redactează o monografie despre viața și opera renumitului pictor jimbolian pe care o publică în anul 1999, la ''Editura Marineasa'' din Timișoara, oferind publicului iubitor de artă și necunoscător al limbii germane, un mijloc de informare de mare interes.<br/>		Prima monografie [[Stefan Jäger]] apare în anul 1972, la Editura Kriterion, sub semnătura timișorencei Annemarie Podlipny-Hehn. În anul 1991, regretatul profesor jimbolian, Karl Hans Gross publică, în limba germană cartea „''Stefan Jäger, pictorul șesului natal''". Impresionanta lucrare monografică are 444 de pagini cu 51 de reproduceri în culori si 120 în alb-negru. Profesorii Hans și Maria Schulz redactează o monografie despre viața și opera renumitului pictor jimbolian pe care o publică în anul 1999, la ''Editura Marineasa'' din Timișoara, oferind publicului iubitor de artă și necunoscător al limbii germane, un mijloc de informare de mare interes.<br/>
	Trebuie să mai remarcăm că în domeniul editorial, îneepând cu anul 1968, în țară sau străinătate, s-au tipărit și diverse calendare cu reproduceri din opera pictorului jimbolian.<br/>		Trebuie să mai remarcăm că în domeniul editorial, îneepând cu anul 1968, în țară sau străinătate, s-au tipărit și diverse calendare cu reproduceri din opera pictorului jimbolian.<br/>
Zeile 62:		Zeile 62:
	Maestrul și-a cucerit prin lucrările sale un loc de seamă în galeria artei plastice românești, ceea ce îi conferă titlul de cel mai mare pictor jimbolian al tuturor timpurilor. Estimările cu privire la dimensiunile operei sale fācute imediat după trecerea în neființă s-au dovedit a fi limitate. Prin anii șaizeci se credea că artistul a lăsat o moștenire de câteva sute de lucrări. Prin asiduitatea muncii plină de dăruire a unor conaționali de-ai săi, astăzi se cunosc de trei ori mai multe, iar acțiunea de cercetare nu poate fi considerată ca fiind încheiată. Meritul cel mai mare în această aventură de a-1 repune în drepturi pe autor îi reveni ilustrului dr. Peter Fraunhoffer. În arhiva sa se află inventariate pesto 2000 de lucrări care aparțin unor colecționari din diverse țări europene, precum și de pe alte continente.<br/>		Maestrul și-a cucerit prin lucrările sale un loc de seamă în galeria artei plastice românești, ceea ce îi conferă titlul de cel mai mare pictor jimbolian al tuturor timpurilor. Estimările cu privire la dimensiunile operei sale fācute imediat după trecerea în neființă s-au dovedit a fi limitate. Prin anii șaizeci se credea că artistul a lăsat o moștenire de câteva sute de lucrări. Prin asiduitatea muncii plină de dăruire a unor conaționali de-ai săi, astăzi se cunosc de trei ori mai multe, iar acțiunea de cercetare nu poate fi considerată ca fiind încheiată. Meritul cel mai mare în această aventură de a-1 repune în drepturi pe autor îi reveni ilustrului dr. Peter Fraunhoffer. În arhiva sa se află inventariate pesto 2000 de lucrări care aparțin unor colecționari din diverse țări europene, precum și de pe alte continente.<br/>
	Titanii picturii universale s-au afirmat și prin lucrări cu subiect religios, prin capodoperele din interiorul unor renumite lăcașuri de cult. Din opera pictorului jimbolian există doar două tablouri înrămate care se păstrează la Biserica romano-catolică ''Sfântul Mihai'' din cartierul Futok.<br/>		Titanii picturii universale s-au afirmat și prin lucrări cu subiect religios, prin capodoperele din interiorul unor renumite lăcașuri de cult. Din opera pictorului jimbolian există doar două tablouri înrămate care se păstrează la Biserica romano-catolică ''Sfântul Mihai'' din cartierul Futok.<br/>
	Omagiind opera lui [[Stefan Jäger]], ar fi nedrept să nu amintim și existența altor mari artiști, contemporani cu el, care s-au afirmat în străinătate. Alți doi pictori, originari din Jimbolia, Josef și Rudolf (alias Rezsö) Burghard-Zsombolya s-au stabilit în Ungaria. Ultiinul, după ce a studiat la Milano, Roma, Paris și Londra, a devenit profesor la ''Academia de Belle Arte din Budapesta''. Picturile sale sunt expuse la Galeria de Artă din capitala Ungariei.<br/>		Omagiind opera lui [[Stefan Jäger]], ar fi nedrept să nu amintim și existența altor mari artiști, contemporani cu el, care s-au afirmat în străinătate. Alți doi pictori, originari din [[Jimbolia]], Josef și Rudolf (alias Rezsö) Burghard-Zsombolya s-au stabilit în Ungaria. Ultiinul, după ce a studiat la Milano, Roma, Paris și Londra, a devenit profesor la ''Academia de Belle Arte din Budapesta''. Picturile sale sunt expuse la Galeria de Artă din capitala Ungariei.<br/>
	<br/>		<br/>
	Decembrie 2009.<br/>		Decembrie 2009.<br/>